Pentru a evidentia iar caracterul infam al directoarei de la InterAgro, vom aminti aici o intamplare petrecuta cu cativa ani in urma in cladirea denumita Sediul Interagro. O cladire dealtfel reamenajata dintr-o spalatorie-curatatorie unde stau clai peste gramada angajatii pe pile si relatii din toate firmele din grup. Probabil ca specificul cladirii de spalatorie a ramas, se spala banii trecuti prin zeci de firme ca nici ei nu mai stiu pe unde sunt.
Revenind la intamplare vom spune ca intr-o seara un fost angajat pe post de tamplar a ramas ascuns peste noapte intr-un dulap de haine pe holul cladirii. Dupa plecarea tuturor angajatilor si dupa ce s-a asigurat ca isi poate pune planul in aplicare, undeva in jurul orei 1,30 noaptea forteaza usa casieriei. Nefiind o casierie dotata dupa norme cu usa de fier si casa de bani sau seif ( cum i se mai spune ), acest tanar deschide un dulap de documente unde stia ca se gasesc banii si isi insuseste,, monetarul" existent.
Cu toate ca acolo mai exista si un pistol cu bile de cauciuc al directoarei, tanarul tamplar ridica (fara dispozitie de plata) o suma destul de frumusica pentru varsta lui si pleaca cu masina de servici data de conducerea societatii, un autoturism marca Skoda, la o statie peco unde face plinul cu motorina. Acolo plateste cu o bancnota de 500 lei motorina alimentata si isi mai cumpara si tigari. In timp ce el alimenta la peco, paznicul constiincios al firmei isi face rondul si descopera spargerea. Se da alarma, vin pe rand casiera, seful pazei si directoarea care stia ca nu toti bani sunt inscrisi in registrul de casa al societatii. Tanarul tamplar ia calea Bucurestiului unde merge urgent la fratele sau si ii spune ce a facut, lasa acolo banii el intorcandu-se la apartamentul de servici pus la dispozitie de firma se culca linistit. Pana aici nimic spectaculos, o banala spargere a unei casierii.
Pentru rezolvarea urgenta si fara mare galagie a situatiei delicate, directoarea Nicoleta Toncea apeleaza la un bun prieten care a ajutat-o permanent cand a fost comandantul politiei in Zimnicea. Domnul Enescu, caci asa se numeste politistul pensionar intra pe fir si rezolva cazul in trei secunde si trei miscari. Prin metode specifice politienesti ( metode prin care vom fi si noi identificati cei care scriem aici ), il identifica pe tanarul tamplar, il aresteaza direct din patul unde isi facea somnul linistit. Iar prin mici masuri coercitive ( batut ca la fasole ), afla traseul banilor. Acelasi politist pensionar cu masina personala merge urgent la fratele tanarului tamplar si recupereaza banii furati. Ajungand la Zimnicea acesta o contacteaza pe directoarea Nicoleta Toncea cu care se intalneste in secret alaturi de casiera firmei si fac inventarul banilor.
Deoarece de eveniment aflase si Ioan Niculae, totul trebuia facut cu mare discretie. De ce? PENTRU CA SUMA AFLATA IN CASIERIE ERA DE 480 000 LEI IAR IN REGISTRUL DE CASA ERAU DOAR 12 000 LEI.
Facand un calcul matematic simplu Nicoleta ascunsese de Niculae suma de 468 000 lei - bani negri de care nu trebuia sa afle Niculae, politia si nici angajatii.
Acesta afost motivul pentru care Nicoleta a apelat la serviciile pensionarului cu relatii. In schimbul serviciului respectiv a primit in dar un autoturism marca Mercedes pe care la vandut ulterior cumparand un suv cu care se plimba fetele lui. Totusi nu intelegem cum de acest caz a fost rezolvat in aproape 8 ore iar cazul furtului de la Intervitt unde s-au furat 1 000 m de gard nici pana acum nu s-a aflat. Se vorbea prin orasul Zimnicea ca din cauza incompetentei politistilor de a nu afla cine a furat gardul si renuntarea patronului de a se plange superiorilor politisti, saracii oameni ai legii au facut cheta si au platit din bani proprii gardul.
Atat pentru azi.
Pe data viitoare