Din pacate pentru cei care sunt angajati la firmele GIO, falimentul este pe drum. La fel cum s-a prabusit imperiul InterAgro asa se va intampla si cu firmele din jurul lui Dragnea. Niculae si Dragnea au intretinut asa-zisele afaceri numai prin escrocherii. Jupanul va merge la puscarie si va disparea din peisaj. Teleormanul a ajuns intr-o stare deplorabila la fel cum este si combinatul chimic. Penalii si-au batut joc si urmeaza sa deconteze distractia.
Dacă nu mergi la vot nu ai voie să vorbeşti! Dacă laşi soarta ta şi a ţării pe mâinile unor moşi şi babe, pe mâinile unor beţivi ordinari care se vând pentru un pahar de poşircă, asta merităm. Poate trebuie să ne trzim odată! Erasmus scria că Zeiţa Tâmpeniei umblă întotdeauna însoţită de zeiţele Iubirea de Sine, Linguşeala, Lenea, Plăcerea, Nebunia, Imoralitatea, Lăcomia şi de zeul Somnambulism. Noi l-am creat pe Dragnea, aşa cum părinţii noştrii l-au creat pe Ceauşescu.,,
Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine...
Ţi-am supt adânc esenţa şi te-am golit de tine...
Plec numai cu splendoarea şi frumuseţea ta;
Las ochii falşi luceferi, şi iau privirea dragă,
Las buze reci de idol şi iau sărutul lor,
Uit sânii, duc căldura şi forma lor întreagă,
Fur neagra avalanşă de par când se dezleagă,
Din trup îmbrăţişarea de vrej ameţitor...
Zvârl inima stricată ce-ţi schioapătă alene,
Cu scopuri nepătrunse ţesute-n linguşiri
- Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene-
Capcana-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri.,,
Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când creşte şi când scade până la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:
Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii!
Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng...
Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii,
Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng.,,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr' de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Îşi cată-n noi duh geamăn... şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii...
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte...,,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.,,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir...,,
Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge,
Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre
Pe ele niciodată lumina nu se stinge ...,,