În aceste zile de sărbătoare, Biserica este în prim-planul vieţii publice. Preoţii sunt principala imagine a acestei instituţii care, din păcate, este văzută prost în relaţia cu credincioşii. Zicala " Fă ce zice popa, nu ce face el" este elocventă pentru ce se întâmplă. Prin comportamentul lor, preoţii îndepărtează enoriaşii de Biserică. Dacă tot suntem în preajma unor sărbători, trebuie să spunem că cel mai mult deranjează partea materială, adica s-a ajuns ca la târg, plătim pentru serviciile Bisericii. Dăm bani preoţilor, însă evaziunea fiscală este mai mare ca în domeniul panificaţiei, putem spune că este dusă pe culmi. Pentru serviciile prestate nu se taie chitanţe sau, dacă se taie, nu sunt fiscalizate, aşa-zisele chitanţe sunt pentru uzul intern al Bisericii. Cum zicea cel mai drept şi corect teleormănean, L.Dragnea: "nu ai cum să impozitezi credinţa".
Preoţii au averi foarte mari, făcute pe spatele enoriaşilor, ceea ce nu mai este un secret. Numai preotul M.Ciulei este un bun exemplu in acest sens, insa sunt foarte multi in zona Turnu. Fiecare plătim în momentul când luăm contact cu Biserica, de parcă acest lucru este o datorie. Cotizăm anual plus atunci când avem nevoie de un serviciu religios. De ce mai cotizăm, dacă suntem taxaţi de fiecare dată? Se suprapun atâtea plăti fără să înţelegem altceva decât că ni se bagă mâna în buzunar. Ce să mai zicem de latura spirituală, pentru că, pur şi simplu, marea majoritate a preoţilor sunt departe de ceea ce ar trebui să fie un slujbaş al Bisericii.