
Fabrica de conserve Encon, dar și majoritatea fabricilor de confecții textile, încalcă flagrant drepturile angajaților, bătându-și joc, pur și simplu, de bietele femei. Lipsa locurilor de muncă din zona noastră, face ca femeile să suporte tot felul de abuzuri. Ca o paranteză, Mohanu poartă o vină directă pentru tot ce îndură aceste femei, din cauză că nu a dezvoltat mediul economic. Nu exagerăm cu pomenirea numelui primarului, dumnealui, în special, dar și turnenii, trebuie să fie conștienți că această funcție implica foarte multa responsabilitate, direct sau indirect, primarul este prezent aproape în tot ce mișcă într-un oraș. Cât este de competent, cinstit și iubitor, sau cum vreți dumneavoastră să fie un edil de oraș, se observă în rezultatele muncii sale. Revenind la stăpânii de Isaure, Enculescu este unul din cei mai duri.
Nu credem că ați auzit până acum, dar în Turnu este și program de lucru de 30 de ore. După 24 de ore, stăpânul își punea "sclavele" să jumoale buruienile din curtea fabricii. Enculescu le spunea ca le scoate la aer, dupa o noapte de stat in fabrica. Femeile erau atât de obosite, încât nici nu mai deosebeau buruiana de cultură. Normele de lucru sunt, intenționat, atât de mari, încât nimeni, niciodată, nu le poate realiza. Ca sa poata sa-si realizeze normele uriase, femeile trebuie sa stea peste program. Fără să le ponteze toate orele, angajatele au câte 300 de ore. Programul de lucru începe la ora 7 și se termină cât mai aproape de ora 0:00, cu mențiunea că poate fi și flexibil, exemplu: ora 2:00, a doua zi, ca o concesie, programul începe la 10.
Dacă vine un control de la ITM sau altă instituție abilitată a statului, angajatele spun că sunt în schimbul corespunzător timpului de lucru, de frica amenințărilor cu pierderea locului de muncă. În urma unui control al ITM, de acum câteva luni, toate angajatele au contracte de muncă, numai că restul abuzurilor se depistează mai greu. Coruperea unor funcționari din instituțiile statului este soluția cea mai la îndemână pentru siguranța stăpânilor. Numărul angajatelor este din ce în ce mai mic, acestea preferând să stea acasă, decât să se îmbolnăvească. Din pacate, chiar și in asemenea conditii, se găsesc femei care nu au altă soluție, fiind obligate de greutățile vieții să suporte lucruri de neimaginat.
Aşteptăm noi controale de la instituţiile statului, care trebuie să-i arate acestui stăpân de sclave, că trăim într-o lume civilizată, unde toţi avem drepturi şi obligaţii. Amenda de 100.000 lei, primita in luna aprilie, se pare că nu l-a speriat pe acest individ rapace.
3 sàptamin si ma dat afar