Din anul 1996, zona noastră este condusă doar de L.Dragnea, N.Mohanu şi oamenii lor. Aceştia sunt cei care trebuie să răspundă în faţa locuitorilor pentru dezastrul la care s-a ajuns. Una din cele mai grave probleme este lipsa locurilor de muncă. Inainte ca Dragnea şi Mohanu să pună mâna pe putere, aici funcţionau multe întreprinderi .
Una din cele mai importante fabrici, care era recunoscută pentru calitatea produselor, având şi o piaţă mare de desfacere si clienţi în toată ţara, a fost Conservturris. Fosta fabrică avea sute de angajaţi, vara ajungând cu sezonierii la peste o mie de angajaţi. Din 1998 până în 2000, fabrica a fost condusă de Adrian Simionescu (inginer metalurgie), omul lui Dragnea. Dacă această fabrică reuşise să se adapteze la economia capitalistă, ei bine, Simionescu a falimentat-o. Cum a reuşit Simionescu această performanţă? În 1999, când Dragnea era prefect, din fabrică s-a rupt o bucăţică, sub numele de SC. Agroturris, iar 662 de hectare de teren de la Conservturris au fost trecute în proprietatea noii firme.
Mai apoi, terenul agricol a fost scos din capitalul social, astfel că, rămasă fără terenul agricol, fabrica de conserve a falimentat. În perioada cât Simionescu a fost director general, Enculescu a "luat" utilaje de producţie şi le-a mutat în făbricuta de conserve ( aici muncesc câteva zeci de sclave, căci muncitoare nu le putem numi) care a luat fiinţă în fostul depozit din apropiere. Enculescu era cunoscut ca un stăpân de sclavi încă din acea perioadă, când a scos puşca la angajaţii de la Conservturris care au făcut grevă pentru a salva fabrica din mâinile acestor şmecheri. Pe lângă utilaje de producţie, Enculescu a luat şi multă marfă pe care nu a mai plătit-o.
Revenind la Simionescu, după ce şi-a îndeplinit misiunea, acesta s-a mutat, în anul 2000, director general chiar la societatea Agroturris, unde a stat până în 2001. După aceea, Simionescu a fost pus director comercial la UVCP, unde a rămas până în 2003. Din 2003 a revenit în afaceri, unde a mai fost în perioada 1995 - 1996, dar acum avea cheag mult. În tot acest timp, Conservturris a rămas doar în amintire ca o fabrică de succes. Mai trebuie spus că Ioan Niculae a vrut să cumpere această fabrică chiar şi după ce a fost falimentată, dar nu a fost lăsat de stăpânii zonei, Dragnea şi Mohanu. Uite aşa au dispărut sute de locuri de muncă, locuri care acum înseamnă enorm la nivelul oraşului. Ciocoiul Teleormanului a pus mâna pe terenul agricol, iar, în schimb, şomajul a crescut. După acest model vor dezvolta zona Dragnea, Mohanu, Simionescu şi domnişoara Cătălina.
)